Cine suntem?
Adela și Christa. Una în România, cealaltă în Germania. Inițial nu ne cunoșteam decât virtual, dacă se poate spune așa, dar în 2010 am reușit să ne întâlnim și pe viu.
Adela, dreptace, dar totuși cu dificultăți în a afla care e stânga și care e dreapta (scriu imaginar cu ambele mâini ca să-mi dau seama care e dreapta și care e stânga). Am două fete, iar cea mare e stângace. Pe ramura soțului sunt stângaci, însă toți scriu cu dreapta (socrul, o cumnată, soțul însuși scrie cu dreapta, însă desenează cu stânga). Vreau ca Diana sa se dezvolte frumos, respectându-i stângacia, însă și ajutând-o pe cât posibil şi punându-i la dispoziție uneltele necesare.
Christa, născută stângace într-o vreme când stângacii aveau o poziție nefavorabilă în societate (în România din păcate nu s-a schimbat foarte mult situația nici în ziua de astăzi; unii încă sunt de părere că stângăcia este o boală care trebuie/poate fi tratată), reeducată pentru a folosi mâna dreaptă „ca toată lumea”, reeducare reușită însă doar în privința scrisului, deoarece restul am continuat să fac în majoritate cu stânga. O excepție o constituie faptul că foarfeca o folosesc cu dreapta, deşi între timp posed si o serie foarfeci pentru stângaci. Între timp, mai exact de la 1 iunie 1999, prima mea zi de serviciu după absolvirea facultăţii, am reînceput să scriu cu stânga, lucru pe care îl fac și în ziua de azi. Din 2006 sunt mama unei fetițe care s-a dovedit a fi stângace, și deoarece trăim în Germania și între timp lumea a mai evoluat, mă bucur că Mona poate profita de multe lucruri de care eu nu am avut parte, tot felul de obiecte/unelte speciale pentru stângaci.
Scrie un răspuns